“Every man gotta right to decide his own destiny, /And in this judgement there is no partiality. /So arm in arms, with arms, we’ll fight this little struggle, /’Cause that’s the only way we can overcome our little trouble.” Bob Marley – Zimbabwe

Avem libertatea de a decide asupra propriilor alegeri. Avem dreptul de a decide asupra propriilor alegeri. Insa, conformandu-ne intr-o ignoranta confortabila, devenim captivi, iar acest drept este deja de prisos.

Vorbesc despre ignoranta, deoarece am avut ocazia sa aud la ce se limiteaza cunostintele compatriotilor cand vine vorba de cultura rasta. Pana la urma, vorbim de alegeri. Pana la urma nu ma deranjeaza cunostintele limitate asupra acestui subiect, ci mai degraba prejudecatiile si mentalitatea. Daca prinzi trei fragmente din cateva melodii raggae nu cred ca esti inca indreptatit sa generalizezi si sa faci presupuneri superficiale referitoare la rastafarianism (iar cei care cunosc despre ce e vorba stiu la ce ma refer: la conceptia generala – rasta egal dreaduri plus iarba). Si multi raman cu aceasta viziune, refuzand sa creada ca dincolo de niste elemente aparente exista un puternic si solid substrat spiritual.

Treaba asta este ceva de genul – te uiti la reclame Milka si crezi ca vacile sunt mov. Te cufunzi in ignoranta si preferi sa ramai acolo, pentru ca realitatea ta este una confortabila si “calduta”. Iar daca realitatea in sine este un pic mai rece, deja nu te mai intereseaza. (more…)

Cand vine vorba despre cultura rastafariana , factorul esential este muzica. Este mijlocul prin care restafarienii reusesc sa transmita si sa-si faca cunoscute principiile si valorile. Si ne este accesibil. Orine vrea sa le cunoasca, sa isi deschida urechile si sa asculte atent la ce au de spus.

Si pe de alta parte, nu intotdeauna este necesar sa transmita ceva prin cuvinte, ci pur si simplu, prin muzica. Suntem fiinte umane capabile sa rationeze. Ne deschidem ochii, constientizam anumite valori, insa trebuie sa le trecem prin filtrul ratiunii noastre si sa le adaptam la lumea in care traim. Nu tot timpul suntem deschisi la noi invataturi. Uneori trebuie sa rationam si singuri si sa devenim mai constienti de ele. Si atunci nu mai ai nevoie de o voce care sa iti spuna ceva, ci ai nevoie de o stare meditativa in care sa iti auzi propriile ganduri. Poate ca unii prefera sa faca asta in liniste. Altii au nevoie de un factor care sa amplifice starea. Subiectivismul ma determina sa spun ca acel factor poate fi dub-ul – fara voce, poate doar fragmente din versuri, o muzica instumentala pe care usor te poti abandona propriilor ganduri, emotii, trairi. (more…)