Cand vine vorba despre cultura rastafariana , factorul esential este muzica. Este mijlocul prin care restafarienii reusesc sa transmita si sa-si faca cunoscute principiile si valorile. Si ne este accesibil. Orine vrea sa le cunoasca, sa isi deschida urechile si sa asculte atent la ce au de spus.

Si pe de alta parte, nu intotdeauna este necesar sa transmita ceva prin cuvinte, ci pur si simplu, prin muzica. Suntem fiinte umane capabile sa rationeze. Ne deschidem ochii, constientizam anumite valori, insa trebuie sa le trecem prin filtrul ratiunii noastre si sa le adaptam la lumea in care traim. Nu tot timpul suntem deschisi la noi invataturi. Uneori trebuie sa rationam si singuri si sa devenim mai constienti de ele. Si atunci nu mai ai nevoie de o voce care sa iti spuna ceva, ci ai nevoie de o stare meditativa in care sa iti auzi propriile ganduri. Poate ca unii prefera sa faca asta in liniste. Altii au nevoie de un factor care sa amplifice starea. Subiectivismul ma determina sa spun ca acel factor poate fi dub-ul – fara voce, poate doar fragmente din versuri, o muzica instumentala pe care usor te poti abandona propriilor ganduri, emotii, trairi. (more…)