Ordinul Nyahbinghi – Ganduri despre inceputuri
Ordinul Nyahbinghi este primul ordin Rastafarian. Ei sunt purtatorii traditiilor pe cale orala si prin cantece. Celebrele cantece nyahbinghi, pentru interpretarea carora se folosesc numai instrumente de percutie de origine Africana sunt primele fragmente de invataturi rastafariene ce s-au pastrat pana in zilele noastre (in afara de cartile considerate sfinte precum Kebra Negast sau Biblia). Intr-adevar nu a trecut foarte mult de la inceputurile rastafarianismului (oficial, 2 Noembrie 1930, ziua incoronarii lui Selassie I), insa aceste traditii pastreaza ceva mult mai vechi decat acest inceput. Aceasta mostenire lasata de Ordinul Nyahbinghi pentru lumea moderna este combinarea ceremoniilor rituale africane cu invataturile biblice.
Cantecele Nyahbinghi sunt singura forma de muzica cultica rastafariana. Acestea au fost adoptate treptat si de catre celelalte congregatii rastafariene, in principiu fara modificari. Ceremoniile nyahbinghi dureaza in principiu intre o zi si sapte zile, timp in care au loc mai multe activitati precum cantatul, recitarea psalmilor, discutii pe diverse teme, timp in care participantii fumeaza dupa voie. In timpul acestor ceremonii, orice ordine stabilita de om cade, pentru ca ordinea si armonia naturala sa-i ia locul. Legile Babilonului nu se pot aplica, deoarece acestea lucreaza numai prin constrangerea libertatii, insa ordinea stabilita de catre ele este artificiala. Singura armonie naturala poate fi instaurata in timp ce oamenii sunt uniti intr-un singur gand si convietuiesc in pace. O ipostaza a acestui tip de armonie sunt ceremoniile nyahbinghi.
Ca si in cazul restului congregatiilor rastafariene, in cadrul ceremoniilor nyahbinghi se consuma ganja, considerata ca avand puteri mistice si curative deosebite. In afara de aceasta planta, ca mod natural de a intra in comuniune cu divinitatea, nici o congregatie rastafariana nu tolereaza nici un fel de alta substanta ce s-ar presupune ca ar facilita de asemenea aceasta comuniune. Este un subiect care de multe ori este prost inteles. Rastafarienii nu fumeaza ganja toata ziua, acest gest ritual este facut numai in timpul ceremoniilor si in timpul sarbatorilor specifice ordinului respective. Trebuie sa se depaseasca prejudecata ca un Rastafarian este o persoana ce nu face nimic altfeva decat sa fumeze toata ziua. In afara de folosirea rituala, fumarea cannabis-ului este considerate un sacrilegiu.
Modul de viata al membrilor acestei congregatii se bazeaza pe invataturile biblice, fiind organizati in grupari de marime mica si medie, organizate independent de stat si de biserica. Acestea sunt de obicei asezate in locuri retrase si linistite, unde membrii se gospodaresc, impartindu-si sarcinile astfel incat comunitatea sa aiba toate cele necesare. Pe langa casele modeste si simple in care locuiesc cei ce iau parte la acest stil de viata, toata asezarea se concentreaza in jurul constructiei in care se tin ceremoniile si in care se depoziteaza obiectele de cult. Traind o viata retrasa, departe de orice influenta a societatii, aceste comunitati se dezvolta intr-o armonie naturala si pasnica uimitoare. Probabil ca daca fiecare dintre noi ar avea in minte ca acest lucru este posibil, lucrurile s-ar putea schimba in bine. Oamenii pot convietui cu semenii lor fara ca in fiecare clipa un tip imbracat in albastru si cu o slaba pregatire intelectuala sa ii pazeasca ca si cum ar fi niste animale. Autoritatea sistemului cade acolo unde umanitatea isi face aparitia si ne dam seama ca singurul lucru de care avem nevoie pentru a trai in armonie este iubirea.
Numai Bine!
RECLAIM PINNACLE, ST. CATHERINE, JAMAICA
http://www.petitiononline.com/pinnacle/
One God, One Aim , One Destiny!
Words of Marcus “Mosiah” Garvey.
Said by irie daily January 18, 2008 at about 11:54 am